Democratia si statul de drept

Pentru a fi functionala, o societate are nevoie de reguli. Insesi principiile democratiei, pentru a deveni functionale, depind de existenta statului de drept, pentru ca absenta acestuia duce la subminarea principiilor democratice, creand regimuri hibride, care arata bine pe hartie, dar cu deficiente democratice seriose in practica.
Forma cea mai periculoasa a pervertirii unei democratii prin ne-aplicarea legilor este capturarea statului de catre asa numitele elite pradatoare. Institutiile si resursele statului sunt monopolizate de o elita politica si economica care le deturneaza in folos propriu, iar interesul cetateanului este neglijat. Acest fenomen se instaleaza usor, profitand de ambiguitatea legislativa sau imaturitatea regimurilor democratice incipiente; odata instalat, fenomenul devine o plaga greu de combatut, pentru ca antreneaza in joc intreaga clasa politica ce trage foloase de pe urma situatiei. In acest joc extrem de profitabil, nimeni nu are interesul de a schimba ceva sau de a-i responsabiliza pe cei ce fac uz de pozitia lor utilizand resursele statului in interes personal. Se creeaza o solidaritate trans-partinica, dincolo de coloraturile politice, pentru ca partidele functioneaza drept cluburi de afaceri. Opozitia politica, al carei rol este acela de a veghea respectarea regulilor de catre putere, nu are nici ea interes sa sparga regulile jocului, pentru ca aceste reguli o vor avantaja la randu-i atunci cand va prelua puterea.
Cum natura umana este coruptibila, a miza pe integritatea acesteia ca obstacol in calea abuzurilor si a coruptiei este cel putin o naivitate. Unul dintre cei mai importanti garanti impotriva acestora il reprezinta Justitia. Dar pentru a-si exercita aceasta functie, Justitia trebuie sa fie independenta. Procurorii, la randul lor - fie ca sunt magistrati independenti sau agenti executivi - trebuie sa isi exercite profesia in numele Justitiei si al legii, nu in numele unor interese private. Imixtiunea politicului in activitatea procurorilor nu este in sine un lucru daunator, atata vreme cat politicul actioneaza in numele reis publicai, al binelui public. La fel cum independenta de jure a procurorilor nu garanteaza impartialitatea si autonomia lor de facto. De aceea, principala provocare este aceea de a identifica modalitatea cea mai eficienta prin care, intr-un context anume, este posibila o mai buna aplicare a legii si consolidarea statului de drept.

Ce este "statul de drept"?

O democraţie liberă, care încurajează participarea tuturor elementelor societăţii la procesul de formare a voinţei politice, trebuie să structurată sub forma unui stat de drept. Democraţia şi statul de drept constituie o uniune indivizibilă. Prin statul de drept înţelegem toate principiile şi procedurile prin care se garantează libertatea individului şi participarea acestuia la viaţa politică. Statul de drept se află la polul radical opus al statului poliţienesc. În această ultimă formă de stat, cetăţenii sunt supravegheaţi permanent "de sus", trăind sub ameninţarea constantă a intervenţiilor aparatului omniprezent al securităţii statului. Ei se simt controlaţi şi monitorizaţi în toate domeniile vieţii lor, ceea ce otrăveşte relaţiile sociale dintre oameni. În ciuda tuturor încercărilor de a păcăli statul, cetăţenii nu se pot sustrage niciodată autorităţii statale.Cine nemulţumesc puterea sunt arestaţi sau şicanaţi, îşi pierd locul de muncă sau sunt internaţi în lagăre, fără să aibă parte de un proces drept. În cazul în care sunt aduşi în faţa legii, ei văd că judecătorii nu sunt altceva decât alţi funcţionari angajaţi de conducerea politică, ceea ce face ca justiţia să nu fie deloc independentă. Administrarea justiţiei este în acest tip de sisteme doar una dintre nenumăratele tehnici de organizare destinate punerii la dispoziţia statului a "materialului uman". Cetăţenii simpli nu vor şti astfel niciodată dacă nu au fost deja luaţi în vizorul autorităţilor, iar această nesiguranţă îl face dependent şi neliber. La nivel privat, legea pare să funcţioneze normal — şi în dictaturi sunt pedepsiţi cei care încalcă regulile de circulaţie sau hoţii. Oamenii nu se pot însă bizui prea mult pe acest lucru, pentru că doar dictatorul sau partidul de stat poate decide ce este legal sau nu.

Democratia

Motto:"Odata cu Revolutia Franceza democratia a incetat sa mai fie doar un cuvant literar si a devenit parte a vocabularului politic." Ernest Weekley

Democratia este o forma de organizare si conducere politica a societatii prin consultarea cetatenilor, tinand cont de vointa acestora, de interesele si aspiratiile de progres ale tarii. Este guvernarea de catre popor, puterea suprema revenind poporului si fiind exercitata direct de el sau de catre reprezentantii alesi conform unui sistem electoral liber.
Ca forma de organizare si conducere politica a societatii, democratia presupune doua parti: conducatori si condusi (guvernanti si guvernati), prin consens intre cele doua parti. Detinatorii puterii politice, indiferent care ar fi apartenenta lor de grup social, trebuie sa reprezinte vointa majoritatii poporului.
Democratia este un tip de regim politic dar si un mod de viata. Ea este produsul societatilor dar este si producatoare de viata si de stiluri colective de existenta. Studiul democratiei cuprinde un ansamblu de legi care guverneaza viata colectiva, sentimentele sociale, emotiile etc.
Lumea democratiei este astazi raspandita in spatiul geo-politic. Democratia moderna s-a intemeiat in societatea capitalista prin conceptele de: libertate, egalitate a sanselor, recunoasterea drepturilor omului, minimum de interventie a statului, maximum de autonomie. Mecanismele care ajuta democratia sa lucreze s-au realizat treptat.
Democratia s-a regasit, de-a lungul istoriei sale, sub doua forme: democratie directa si democratie reprezentativa. In prima varianta, de democratie directa, toti cetatenii puteau participa la luarea hotararilor de interes public, fara a se folosi de reprezentanti alesi sau numiti. Acest sistem este practicabil doar in cadrul unor societati cu un numar restrans de membrii. Atena Antica a fost prima democratie din lume care s-a condus pe acest principiu. Societatile moderne, numeroase si complexe de astazi se ghideaza, insa, dupa principiul democratiei reprezentative. In acest tip de democratie reprezentativa, cetatenii aleg reprezentanti oficiali care iau hotarari politice, elaboreaza legi si administreaza programe spre binele public. Toate democratiile reprezentative sunt sisteme in care hotararile publice sunt luate conform opiniei majoritatii cetatenilor.
Pentru ca in mod real societatea sa se bazeze pe o organizare si pe o conducere politica democratica, trebuie sa se respecte anumite reguli sau principii de baza.