Rolul invatatorului in comunitate

" Când profesorii vor fi mai aproape de elevi, când vor dispare şi violenţa verbală şi gestul brutal, când se va renunţa la pedeapsă şi se va face apel la simţul demnităţii şi al raţiunii, când se va învelera nobleţea muncii, a cinstei şi a politeţei, prin exemplul educatorilor înşişi, atunci se va stabili un climat cu adevărat propriu educaţiei omului " . D. THEODOSIU

Personalitatea învăţătorului constituie factorul subiectiv principal care imprimă un anumit caracter şi o anumită intensitate interacţiunilor sale cu elevii. După cum se ştie, el organizează şi conduce activitatea instructiv - educativă din şcoală, prelucrează şi transmite cunoştinţele cuprinse în curiculum şi manualele şcolare, modelează personalitatea copilului, desfăşoară o bogată activitate extraşcolară, sprijină ceilalţi factori educativi care se asociază eforturilor şcolii etc. Pe de altă parte, condiţiile generale în care se desfăşoară instrucţia şi educaţia reprezintă un factor obiectiv care influenţează, într-o mare măsură, interacţiunea dintre învăţător şi elevi. Este vorba, desigur, de condiţiile materiale, de dotarea şcolii cu mijloace de învăţământ, de aspectele organizării şcolare, de atmosfera generală, stilul de muncă, etc.
În sfârşit, un factor de maximă importanţă, care influenţează relaţiile învăţător - elevi, îl constituie concepţia pedagogică ce stă la baza activităţilor educaţionale . După modul în care sunt formulate finalităţile educaţiei ( ideal, scopuri şi obiective ),modul în care este privită natura copilului şi posibilităţiile de formare a trăsăturilor sale de personalitate imprimă contactului şi raporturilor reciproce dintre educator şi educat o anumită orientare, un anumit caracter. Adeseori, între învăţător şi elevi se pot manifesta, în mod spontan sentimente de atracţie sau de respingere, de simpatie sau antipatie, de acceptare sau neacceptare etc.
De regulă, atunci când sub aspectul comunicării didactice, relaţiile învăţător - elevi, sunt de tip unidirecţional, învăţătorul apare în faţa clasei doar în calitate de transmiţător de informaţii . În asemenea condiţii, este preocupat mai mult de receptarea celor transmise şi mai puţin de dimensiunea afectivă sau emoţională a vieţii şi activităţii din clasă. Această stare, alături de eventualele sentimente de respingere, antipatie sau neacceptare, manifestate uneori faţă de anumiţi elevi, conduce la traumatizarea relaţiilor pedagogice, cu implicaţii negative asupra rezultatelor învăţării şi a educaţiei şcolare pe ansamblu.
Rolul educatorului se defineste ca: organizator de contexte, favorizante invatarii in toate formele ei.
Rolul profesorului, mai ales in clasele primare, este foarte importamt. Stilul de lucru, atitudinea generala, experienta de cunoastere a copilului, cultura profesorului au influente formative puternice.

Foures afirma ca "exista si educatori-parinti sau profesori care pretind ca nu vor sa influenteze educatia, dar acestia nu fac decat sa-si refuze dorintele lor.

Educatorul este mereu in situatia de a dori sa-i influenteze pe elevii sai. "Educatorul - profesor il ajuta pe elev sa ia stiinta de interiorul sau, declarand ca nu-i transmite nimic, numai ca el alege ce vrea sa stie elevul din ceea ce poseda deja.
Profesoful in calitatea esentiala de om, aduce elevului modele comportamentale, insufla, uneori fara voia sa, o atitudine de un anume fel fata de o disciplina, slujba, fata de om, oameni si lume in general. Grant B. sustine ca "Prin modul sau de predare, un profesor produce in mod constant indici in legatura cu ceea ce considera a fi important, ce model de comportament asteapta de la elevi, ce tipuri de participare doreste, ce calitate de activitate va accepta. Indiferent daca acesti indici sunt verbali sau nonverbali, daca sunt constienti sau inconstienti, elevii isi modeleaza comportamentul in functie de ei".